Paul Stăncioiu, arhitectul care se pregăteşte să restaureze clădiri de patrimoniu

Paul Stăncioiu are 25 de ani şi este coordonator adjunct al filialei Franţa a Ligii Studenţilor Români din Străinătate. S-a născut la Bucureşti şi, în 2019, după ce a absolvit Universitatea de Arhitectură și Urbanism "Ion Mincu" a plecat în Hexagon cu o bursă Erasmus pentru a-şi îmbunătăţi cunoştinţele în domeniu. A ales Franţa pentru că, pe de o parte, vorbea deja limba şi, în cercul de cunoştinţe, a avut mereu oameni apropiaţi de cultura franceză, şi pe de altă parte, pentru că aproape toţi arhitecţii români pe care îi admira studiaseră la Paris. A obţinut un master la Şcoala Naţională Superioară de Architectură Paris-Belleville şi a devenit arhitect diplomat. Acum urmează cursurile post-masterale de arhitectură şi patromoniu la aceeaşi instituţie de învăţământ. Spune că acomodarea a fost uşoară graţie persoanelor pe care a avut norocul să le întâlnească.

"Perioada de tranziţie n-a fost extrem de complicată. Am avut noroc să cunosc pe cineva: era o studentă foarte bună, tot româncă, care făcuse acelaşi master şi atunci am putut discuta şi locuiesc şi acum în reşedin'a unde locuia ea. Deci, din punct de vedere al cazării am avut o facilitate pentru că altfel e destul de complicat. E presiune mare pe tot ce înseamnă locuinţe studenţeşti şi şcoala nu oferea, nu avea campus. Acum, ca acomodare din punct de vedere social, a fost relativ simplu. Adică, totuşi, faţă de istoriile pe care le auzisem şi care ziceau, bun, poate nu e chiar cea mai primitoare destinaţie, da în orice caz că nu sunt ei cei mai primitori, eu am avut un noroc extraordinar, pentru că am cunoscut, şi asta de la început, oameni de o super calitate, oameni care au avut încredere în mine."

Paul a aflat de LSRS de la alţi studenţi români cu care s-a întâlnit întâmplător pe culoarele clădirii unde locuia şi a intrat în asociaţie la scurt timp după ce a ajuns în Franţa.

"E o comunitate frumoasă, pentru că suntem în legătură şi membri actuali şi alumni (foşti studenţi) şi diverşi alţi români care au fost alături de noi şi ne-au ajutat în diverse proiecte pe care le-am făcut şi practic ei m-au introdus în asociaţie. Pe urmă, bun, am recrutat. De la o echipă foarte mică am ajuns la un număr foarte mare şi ne-am organizat între noi aşa, ca să fie oarecum cu omul potrivit la locul potrivit. Eu am preluat mandatul (de coordonator - n.r.) în iulie 2020, deci la mine a fost un an aproape din care jumătate am stat în casă (din cauza restricţiilor impuse în contextul pandemiei de COVID-19 - n.r.), deci nu pot să spun că am avut extraordinare proiecte atunci. Primele proiecte au fost mai mult evenimente de socializare. Ştiu că pregătise echipa de atunci o seară la Ambasadă. Asta se întâmplă aproape în fiecare an, toamna, ceea ce se numeşte Fête de la rentrée (Sărbătoarea reînceperii cursurilor - n.r.), unde ne întâlnim studenţi cu antreprenori, cu personalităţi şi e o seară unde se organizează, în afară de discursuri, mici ateliere sau mici sesiuni de comunicări. Am organizat mese, am făcut ieşiri în oraş, vizite la muzeu, deci nu pot să spun că erau proiecte pentru toată comunitatea românească. Pe urmă am avut o super idee: să facem un proiect, integral pe online, cu români care au reuşit foarte bine în Franţa şi am organizat o serie de şapte interviuri şi s-a format proiectul Bridges, deci webinarii care erau publicate şi pe Facebook în care profesionistul avea rolul principal, povestea parcursul lui în Franţa şi pe urmă răspundea la diverse întrebări ale noastre sau ale publicului de pe Facebook din dorinţa de a arăta că totuşi, în Franţa, când eşti serios şi te zbaţi poţi să ai o carieră foarte frumoasă. Obiectivele noastre atunci când am preluat (conducerea filialei - n.r.) au fost, în primul rând, să lărgim sfera proiectelor pe care le făceam, adică să nu mai inclusă neapărat numai filiala, organizaţia noastră, ci să încerce să se adreseze, pe de o parte, comunităţii generale de studenţi, şi pe urmă către studenţii români care vor să vină în Franţa li care înainte să vină nu toţi au şansa să cunoască locul sau să mai fi fost de zece mii de ori şi să ştie fiecare stradă din oraşul în care vor studia.Şi atunci, ce am făcut în primă fază, a fost un Ghid al studentului. De fapt, exista, dar era mai succint. L-am pus la zi şi l-am lărgit. Le-am explicat cum s-ar putea găsi cazare, cum se poate deschide un cont în bancă, cum se poate primi o bursă socială sau un ajutor pentru chirie, cum se rezolvă problema transportului, le-am explicat parteneriatele pe care le avem. De exemplu, avem un parteneriat cu TAROM, conform căruia, din ţările europene în care sunt stundeţi, în baza legitimaţiei de student, poţi să călătoreşti în România la un preţ mai avantajos."

Paul Stăncioiu alternează studiile cu munca într-o agenţie de arhitectură. Spune că odată finalizate, va avea dreptul să participe la proiecte care includ restaurarea clădirilor de patrimoniu, domeniu de care se simte ataşat în mod deosebit. În ceea ce priveşte viitorul:

"Mie mi-ar plăcea să rămân o perioadă aici, să lucrez într-o firmă de patrimoniu, pentru că mi se pare mult mai bogat, mult mai interesant decât într-o firmă clasică de arhitectură."

REPORTER: În România te-ai mai întoarce să profesezi?

"Categoric, da. Ideal, asta mi-ar plăcea foarte mult să pot să am o activitate în cele două locuri."