Atlasul Culturii - așezăminte culturale din spațiul rural

S-a lansat recent volumul "Atlasul Culturii", care aduce în atenție o problemă ce nu mai poate fi amânată: reactivarea așezămintelor culturale din mediul rural din România, elemente esențiale de infrastructură publică, de cultură și educație. Volumul își propune să evalueze starea culturii în spațiul rural, urmărind aspecte precum gradul de distribuție a elementelor de infrastructură, specificul evenimentelor culturale și multe altele. Inițiatorul volumului este Institutul Național de Cercetare și Formare Culturală (INCFC), aflat în subordinea Ministerului Culturii, şi e realizat cu ajutorul Institutului Național de Statistică (INS). Directorul INCFC, Carmen Croitoru, a declarat:

"Este un prim demers al nostru dintr-un programul pe care l-am început cu ani în urmă, adică ne-am propus să numărăm ce se întâmplă în cultură și, dacă nu aveam ajutorul neprețuit al INS-ului, poate că nici nu ne-am fi încumetat să facem acest demers, dar am început să investigăm și să cartografiem aceste infrastructuri culturale care sunt prima barieră de consum și prima barieră de acces la cultură în România."

Carmen Croitoru a dat câteva date despre procesul realizării volumului, despre posibile soluții, amintind de creatorul sociologiei românești, Dimitrie Gusti (1880-1955):

"O să îmi permiteți să vă dau câteva informații tehnice legate de echipa Atlasului: e un studiu care a început și s-a desfășurat pe parcursul a doi ani, au fost ani de colectare de date, de documentare, de statistică, de teren, inclusiv teren ca pe vremea lui Dimitrie Gusti, ceea ce ne-a făcut mare bucurie, să vedem cum se poate face și cercetare sociologică cu tipul acesta. Nu e neapărat un prilej de mare bucurie, pentru că el de fapt expune o stare care e mai degrabă alarmantă. Avem în România niște instituții în mediul rural care ar trebui să furnizeze cultură. Ce se întâmplă mai departe, o să vedeți în această carte, pentru că nu totdeauna sarcina instituțiilor se și îndeplinește. În principiu, ea este una dintre cele mai ample inițiative de cartografiere pe care o să încercăm să o extindem și la alte tipuri de instituții. Noi am făcut acest lucru și pentru a introduce o propunere de politică publică privind așezămintele culturale, pentru că sunt încă soluții. Există foarte multe ONG-uri care au deja inițiativă de intervenție culturală și trebuie doar sprijinite cu foarte puțin să ajungă unde trebuie."

Președintele Institutului Național de Statistică, Tudorel Andrei, a vorbit despre avantajele acestei cercetări, desprinzând câteva date statistice importante:

"Primul lucru ca să faci bine este să ai o măsurătoare corectă, să ai o reflectare a realității și mai mult de atât, să ai o bază de date care să poate fi actualizată zi de zi. Altfel, de fiecare dată o luăm de la început, construim și nu știm unde suntem și nu vom ști unde dorim să ajungem. Ce pot spune eu ca statistician: ce observăm? Că populația României, începând din anii 1970, din mediul rural, ca pondere în populația totală, a scăzut foarte puțin. Am rămas în acea plajă 46-50%. Vecinii noștri au o pondere sub 20%. Deci, noi avem o pondere dublă a populației. Alt adevăr pe care îl găsim în cifrele statistice, mulți copii își doresc să plece dar, din păcate, avem o populație îmbătrânită în mediul rural. Sunt multe județe, mai ales din jurul Bucureștiului și din jurul marilor orașe, unde avem o populație cu vârsta medie de peste 48-50 de ani. Oare ce serviciu cultural trebui să ofere colectivitatea locală, să ofere statul român acestei populații îmbătrânite? Și aceasta e o mare problemă: serviciul cultural trebuie să fie adresat funcție de vârstă persoanelor din zona respectivă."

Un alt invitat în cadrul evenimentului, managerul Muzeului Național al Țăranului Român, Virgil Nițulescu, ne-a declarat:

"Am fi avut nevoie de mulți ani de zile de o asemenea lucrare. E păcat că de-abia acum avem la dispoziție o asemenea bază de date și o asemenea analiză, pentru că Institutul Național de Cercetare și Formare Culturală asta face: face analize și deschide terenul pentru lansarea de politici publice. Institutul a oferit acest instrument cu un raport exhaustiv aș spune, sau în orice caz foarte bine structurat, reprezentativ, o analiză foarte serioasă asupra stării așezămintelor culturale din mediul rural. Din acest punct pornim noi în a vedea ce avem de făcut mai departe, pentru că situația vedem că este la nivel național. Ddoar în câteva comunități din țară există așezăminte culturale care sunt într-o stare foarte bună, au o activitate remarcabilă, sunt, aș spune, înfloritoare, majoritatea covârșitoare a așezărilor rurale din România sunt lipsite de o infrastructură culturală funcțională și nu trebuie să uităm faptul că acolo trăiesc niște concetățeni ai noștri. Și statul român, și pe lângă statul român autoritățile publice locale ar trebui să ofere condiții egale tuturor cetățenilor români, indiferent de locul în care oamenii trăiesc."

Managerul Bibliotecii Naționale a României, Adrian Cioroianu, a punctat cele două mari cauze ale situației actuale, revenind la contribuția sociologului Dimitrie Gusti, dar aceasta ca o lecție pentru astăzi:

"Vreau doar să vă aduc aminte două lucruri: în istorie, de regulă, întotdeauna un efect are mai multe cauze. Ceea ce se întâmplă acum cu această situație dezastruoasă a involuției culturii în mediul rural este rezultatul mai multor cauze. Pe de-o parte sunt cauze politice, sau mai bine spus politizarea excesivă a unor lucruri care nu ar trebui politizate, cum ar fi educația, cultura, sănătatea, securitatea. O altă cauză este îmbătrânirea. Aceasta este o cauză reală de care oamenii de știință, statisticienii, vorbesc și împotriva căreia nu numai că nu luăm măsuri, dar nici măcar nu discutăm ce anume măsuri s-ar putea lua. Noi vorbim despre Gusti și despre anul acesta de grație 1921, când România era deficitară din multe puncte de vedere, dar era înfloritoare din punctul de vedere al natalității. Ca sa fiu sincer, Europa toată îmbătrânește, și este probabil principala problemă a lumii moderne. Dar, oare, nu cumva însăși tipul de societate în care noi trăim se va schimba? Soluția, din punctul meu de vedere, nu este să ne întoarcem la Gusti. Gusti, pentru anii 1920 a fost un vizionar, noi trebuie să căutăm vizionarii de astăzi pentru lumea de mâine."