Antonia Bacu – ghidul pentru noii veniţi în Coreea de Sud

Antonia Bacu are 32 de ani şi este membru al Ligii Studenţilor Români din Străinătate, filiala Coreea de Sud. S-a născut la Bucureşti şi a absolvit relaţii internaţionale şi studii europene la Universitatea "Nicolae Titulescu". Povesteşte că a descoperit cultura coreană în vremea în care savura filme şi seriale japoneze şi astfel s-a decis să înveţe limba. În acest timp a intrat în contact cele câteva mii de persoane din România admiratoare ale creaţiilor coreene şi, împreună cu câteva prietene, a deschis un ONG intitulat ACRC Nanki Boon, prin intermediul căruia a organizat concerte k-pop. În februarie 2014, la 24 de ani, s-a mutat în Coreea, a continuat să înveţe limba şi a urmat cursuri de business la Hankuk University of Foreign Studies din Seul. Am întrebat-o pe Antonia cum a fost la început.

"Eu am terminat universitatea în 2020, februarie, ceea ce înseamnă că era exact în mijlocul COVID. Ceea ce înseamnă că a fost oribil. Timp de doi ani de zile am căutat constant să lucrez şi nimeni nu angaja. După doi ani de chin am aflat, în ianuarie anul acesta de la o tipă pe YouTube, că se poate deschide un start-up în Coreea cu foarte puţini bani. Şi mi-a dat nişte detalii legate de nişte cursuri care se pot face în Coreea, cursurile se numesc Oasis, iar ideea acestor cursuri este să te înveţe să deschizi un start-up tehnologic. Pe 18 martie mi-am deschis o companie în Coreea. Da, a fost foarte greu pentru că, din păcate, eu nu am avut oportunitatea să mă pot angaja, dar acum sunt mai fericită, pentru că acum am compania mea ceea ce mă face puţin mai sigură pe viitor."

Antonia spune că, momentan, noua sa companie nu aduce profit. În prezent sunt două persoane care activează în cadrul ei, una dintre ele aflându-se încă în România şi urmează să i se alăture cât mai curând.

"Avem un website. Ulterior vom avea şi o aplicaţie. Lucrăm acum la aplicaţia respectivă. Compania noastră se numeşte Flip Korea şi este o companie deschisă cu ideea de a oferi informaţii, counseling şi absolut tot ce este necesar pentru cineva care vrea să vină în Coreea sau care locuieşte în Coreea. Practic, ce facem noi este dacă cineva vrea să vină în Coreea poate să intre pe website-ul nostru, avem un ghid strict pentru turişti. În ghidul respectiv este detaliat inclusiv cum să ajungi de la aeroport în Seul, cât te-ar costa, pe unde poţi să locuieşti, ce poţi să vizitezi, ce anume poţi să faci într-o anumită perioadă de timp, cât e viza. Ghidul acesta este un ghid micuţ şi va fi gratuit. Dar plănuim să scoatem un ghid puţin mai mare, probabil pe la 100 de pagini, noi aşa ne gândim, care se referă strict la ceea ce înseamnă să locuieşti în Coreea, care nu va fi foarte scump. Pentru că mai există ghiduri de acest gen în Coreea: sunt vreo 250 de dolari. Ca student, când am venit aici, eu nu mi-aş fi permis să plătesc aşa ceva. Dar noi ne-am gândit să facem ceva care este accesibil pentru toată lumea şi ne gândeam la ceva 10-15 dolari maxim."

Antonia spune că pe celelelte membre ale LSRS Coreea le cunoaşte din România, încă din 2011, pe când organizau evenimente de promovare a culturii coreene. S-a alăturat filialei în 2020 atunci când aceasta a fost reactivată de Laura Stan, care a fost invitată a rubricii în februarie anul trecut. 

"Momentan sunt lider al echipei de proiecte. În perioada aceasta ne-am focusat foarte mult pe social media. Normal, noi primim sponsorizări când organizăm un eveniment, iar cei de la Seoul Global Center, care ne-au oferit sponsorizarea şi anul trecut, ne-au pus, practic, să intrăm sub aripa lor ca să putem să primim fonduri mai uşor. Aşteptăm să ne dea ok-ul, să ne dea fondurile şi probabil că vom face ceva de Crăciun sau pentru Anul Nou Chinezesc."

Antonia Bacu îşi doreşte ca, pe viitor, să promoveze România prin deschiderea unui restaurant, sau dacă acest deziderat este prea dificil, a unei covrigării, deoarece coreeni nu au aşa ceva şi spune ea "sunt foarte buni covrigii noştri". În ceea ce priveşte repatrierea.

"Nu aş vrea să mai locuiesc în România, pentru că, din păcate, de când am terminat universitatea, mie România nu mi-a acordat aproape nicio şansă şi am rămas cu un gust foarte amar. Ori să rămân în Coreea, ori să mă duc în altă ţară, dar nu să mă duc să locuiesc în România."