Unirea Principatelor Române

unirea principatelor române La începutul anului 1859 se așeza fundația României de azi.

La începutul anului 1859 se așeza fundația României de azi. Era vorba despre dubla alegere a colonelului Alexandru Ioan Cuza, pe 5 și 24 ianuarie, ca principe al Moldovei și Munteniei, în capitalele celor două țări române. Persoana singurului principe era încununarea unui efort uriaș depus de cel puțin două generații de elite care au ales să construiască un stat român pe baza modelului european modern.

            

Împreună cu istoricul Marian Stroia de la Institutul de Istorie "Nicolae Iorga" al Academiei Române am reamintit momentele cele mai importante ale acelui timp, internaționale și interne.  "Pentru spațiul sud-estic, cel mai important eveniment care are tangență directă cu situația Țărilor Române este războiul Crimeii dintre 1853-1855. Acest război a început odată cu ocuparea teritoriului românesc de către trupele ruse, între iunie 1853 și septembrie 1854. Era un pretext folosit de ruși pentru a presa Poarta otomană în acordarea de drepturi popoarelor creștine din Imperiul otoman. Practic, era un simplu pretext în tendința lor de expansiune către centrul și răsăritul Europei."

            

Elita și societatea română se aflau prinse între trei imperii care nu îi doreau binele politic: Austria, Rusia și Imperiul otoman. Prin negocieri, elita a reușit să găsească pe cel favorabil intre ele. Marian Stroia. "Se poate spune că, în general, Poarta otomană a fost mai receptivă la dorințele românilor și era mai puțin conservatoare decât Rusia. Toate tentativele de modernizare pe care românii le-au încercat după 1848 au beneficiat de sprijinul ei discret. În timp ce Rusia, de la capătul celălalt al eșichierului, a căutat să frâneze tentativele de reforme. În cursul domniei sale, colonelul Cuza a căutat să preîntâmpine orice situație primejdioasă în care s-ar putea pune tânărul stat român față de Rusia."

            

Războiul Crimeii era pierdut de Rusia în 1855, iar pacea de la Paris din 1856 aducea mari noutăți cu privire la destinul istoric al spațiului românesc. Marian Stroia. "După 1856 este un alt moment foarte important. Așa cum îi spusese Dumitru Brătianu fratelui său Ion C. Brătianu în 1849, atunci când Rusia va fi slabă, românii vor putea să-și îndeplinească obiectivele naționale. Cea mai importantă consecință a anului 1856 a fost că din suzeranitatea turco-rusă asupra Principatelor, spațiul românesc intră în regimul protectoratului marilor puteri europene. Dintr-odată, situația politică se schimbă și se creează un cadru mult mai larg de desfășurare a energiilor politice interne."

            

Pe plan intern, cele mai mari energii se descătușau. Partida unionistă, eurofilă, era cea mai vehementă. Ea va scrie momente remarcabile, subliniate și de Marian Stroia.  "Cele mai importante momente în spațiul intern românesc sunt alegerile Ad-hoc din 1857. Cu aceste ocazii sunt exprimate punctele de identitate politică ale națiunii române. Printre ele este foarte important de menționat, pe lângă autonomia politică, neutralitatea și separația puterilor în stat, problema fundamentală a prințului străin, văzut ca o condiție necesară în drumul spre independență a tânărului stat român. Era punctul 4 și nu era mai puțin important: aducerea la conducere a unui prinț străin. Etapa domniei lui Alexandru Ioan Cuza era o fază intermediară în drumul românilor spre obiectivul obținerii independenței naționale."

            

Calculul geopolitic și strategic al elitelor române era simplu. Aflate la intersecția intereselor celor trei imperii, Moldova și Muntenia trebuia să caute sprijin în afara acestei zone de ciocnire a imperiilor. El a fost căutat și găsit în Franța, marele model al idelor moderne, purtătorul cel mai consecvent al mesajului universalități omului și al drepturilor sale. Istoricii sunt astăzi de acord că România este o creație a Franței. Marian Stroia. "Un rol determinant în realizarea unirii și al drumului românilor către independență l-a avut Franța. Cuza a avut o formație occidentală. În 1845-1846 a absolvit Colegiul Stanislas din capitala Franței. Formarea lui și a întregii mișcări pașoptiste și unioniste a fost legată de Occident și cu prioritate de Franța. Sprijinul românilor cel mai improtant a  venit din partea statului francez condus atunci de Napoleon al III-lea. Este un lucru asupra căruia nu există nici cel mai mic dubiu."

            

Unirea a cerut sacrificii și ele ae fost făcut și de elite și de toți românii, după puterile fiecăruia. Însă exemplul a fost dat de elite, așa cum arăta și Marian Stroia. "Majoritatea elitei române de atunci a fost animată de un dezinteres material și de un spirit patriotic ieșit din comun. Costache Negri, unul dintre apropiații lui Cuza și ambasadorul Principatelor la Constantinopol, a fost înmormântat pe cheltuiala statului, deci nici de înmormântare nu a avut bani. Iar când Ion C. Brătianu a plecat la Dusseldorf pentru a obține cadidatura lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen la tronul Principatelor a trebuit să-și vândă două moșii pentru a-și plăti drumul și șederea în reședința germană a Sigmaringenilor."

            

Prin alegerea lui Cuza pe 5 și 24 ianuarie 1859, moldovenii și muntenii au mers în direcția europenizării lor. La o bifurcație de drumuri a istoriei, au știut să aleagă acea cale care să-i ducă mai aproape de idealurile vremurilor.


www.rri.ro
Publicat: 2022-01-24 11:01:00
Vizualizari: 173
TiparesteTipareste