Eugeniu Iordăchescu

eugeniu iordăchescu Începând cu anul 1977, după marele cutremur de pământ care a dus la moartea a aproximativ 1500 de oameni, Bucureștiul suferea transformări profunde în timpul regimului comunist condus de Nicolae Ceaușescu.

Începând cu anul 1977, după marele cutremur de pământ care a dus la moartea a aproximativ 1500 de oameni, Bucureștiul suferea transformări profunde în timpul regimului comunist condus de Nicolae Ceaușescu. Din 1989 încoace au apărut cărți și albume fotografice care redau imaginea Bucureștiului pierdut și care compară vechea fizionomie urbană cu cea actuală. În centru, sistematizarea orașului, așa cum a fost denumită oficial politica de demolări, totul se învârtea în jurul megalomanei Case a Poporului, actualul Palat al Parlamentului, și al bulevardului Victoria Socialismului, azi bulevardul Unirii.

            

Ambiția de a schimba orașul București la o scară nemaiîntâlnită până atunci în istoria României a însemnat pierderea unor importante monumente laice și religioase, în afara locuințelor particulare de o frumusețe excepțională. Numai numărul bisericilor demolate a fost de 20, cele mai importante și cunoscute fiind mănăstirea Văcărești, mănăstirea Cotroceni, Sfânta Vineri, biserica Ienei. Alte 12 biserici au fost mutate de pe amplasamentul lor original pentru a scăpa de lamele buldozerelor ori ascunse în spatele unor blocuri.

 

Soluția salvatoare pentru monumentele bucureștene a fost procedeul denumit translatare, adică mutarea clădirilor pentru a face loc bulevardelor și piețelor nou-proiectate. Translatarea a fost opera unui colectiv de ingineri conduși de Eugeniu Iordachescu, director tehnic la Institutul Proiect Bucureşti. Astfel, Schitul Maicilor, biserica Olari, biserica Mihai Vodă, biserica Domnița Bălașa, palatul sinodal de la Mănăstirea Antim și altele se mai văd și azi grație muncii lui Iordăchescu și echipei sale.

 

Pe 5 ianuarie 2019, Eugeniu Iordăchescu a încetat din viață la vârsta de 89 de ani. Născut în orașul Brăila în 1929, el a devenit inginer constructor și în anii 1980, împreună cu colegii săi, a aplicat metoda mutării clădirilor care se practicase cu succes în țările cu experiență în construcții de mai bine de un secol. Soluția imaginată consta în subzidirea fundației clădirii, care se sprijinea pe piloni armați amplasați din loc în loc, și se turna o placă de beton sub fundație. Clădirii i se montau apoi niște scripeți dedesubt și pusă pe șine putea fi transportabilă oriunde.

 

Succesul metodei sale a fost mare, ea s-a aplicat și altor 28 de clădiri. Trei dintre clădirile mutate au fost trei blocuri de pe Șoseaua Ștefan cel Mare din București, episod transmis la televiziune în 1983, locatarii nefiind evacuați și alimentarea cu gaze, apă și curent electric nefiind întreruptă. În 2004, Eugeniu Iordăchescu a acordat un interviu Centrului de Istorie Orală din Radiodifuziunea Română în care povestea cum a decurs mutarea din 1983. 

"Blocurile mutate din Ştefan cel Mare au fost în număr de 3. Ele trebuia să fie ori demolate, ori translatate. Cum tehnologia asta începuse să aibă succes datorită rezultatelor, mi s-a permis să fac translatarea acelor blocuri. Prin faţa blocurilor trecea galeria metroului, şi de aceea ele trebuia să dispară. La această lucrare am avut printre invitaţi pe Suzana Gîdea, preşedintele Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste. După ce au asistat la începerea translatării, la un moment dat, tovarăşa Gîdea îmi zice: putem să vizităm un apartament? I-am spus că da, am traversat pasarela care ne despărţea de clădirea în mişcare, am intrat în bloc şi ne-am urcat în liftul care funcţiona. Suzana Gîdea, uimită, se întoarce spre mine şi-mi spune: mare nebun mai eşti! Ne-am oprit la etajul 6, am intrat în apartament şi a vrut să se aşeze ca să se convingă că nu se mişcă nimic. În lift n-a simţit nimic, deşi clădirea se mişca. În apartament, ea a cerut un pahar cu apă, iar gazda ne-a adus mai multe pahare. Dar ea nu voia să bea apă, ci să verifice dacă oglinda de apă se mişcă. Şi nu se mişca."

 

Însă creativitatea inginerului Iordăchescu și echipei sale nu erau pe placul soților Ceaușescu. În ciuda soluției mutării, Nicolae Ceaușescu a dat ordin ca unele biserici să fie totuși demolate, așa cum a fost cazul mănăstirii Văcărești sau al bisericii Sf. Vineri, pentru care era suficient spațiu de relocare. Iordăchescu a detaliat cum s-a făcut intervenția specialiștilor la Palatul sinodal de la mănăstirea Antim: 

"La biserici, în majoritatea cazurilor, am făcut un cadru purtător deoarece aveam nevoie să preiau greutatea cea mai mare. La o biserică, aceasta este reprezentată de pereţi exteriori, foarte groşi. Palatul sinodal de la Mănăstirea Antim este o lucrare total deosebită şi ieşită din comun. Este o construcţie de 9 mii de tone. A fost mutată în 3 mişcări. Prima a fost de rotaţie, ca s-o scot din aliniamentul viitoarelor blocuri de pe bulevardul Victoria socialismului. A doua mişcare a fost o deplasare de 20 metri. Cînd am răsuflat uşuraţi şi am crezut că sîntem gata, a venit Ceauşescu care n-a fost de acord cu amplasamentul. Am fost nevoiţi s-o mai mutăm încă 13 metri. Acolo iar s-a mai întîmplat ceva, nu din vina noastră. Într-unul din turnurile mănăstirii se afla cuhnia, şi acest turn a fost primul pe care l-am mutat pe o distanţă de 40 m. Acest turn, aflat în stînga intrării, trebuia păstrat deoarece era simetric cu turnul din dreapta. Şi a venit Ceauşeasca, după ce terminasem şi muncisem enorm, şi a dat ordin ca turnul să fie demolat. Şi turnul a fost demolat, tot de noi."

 

Inginerul Eugeniu Iordăchescu și echipa sa au încercat să limiteze pierderile pe care Bucureștiul le suferea în acel deceniu greu. A reușit numai în mică măsură, atât cât a fost posibil.

 


www.rri.ro
Publicat: 2019-01-20 14:32:00
Vizualizari: 961
TiparesteTipareste