La mijlocul lunii aprilie, un mini-festival „E-MOTIONAL” a celebrat „procesul artistic şi experimentul, în speranţa de a face vizibile lucruri de multe ori nevăzute” aflate în spatele creării unui spectacol de dans contemporan sau a unui performance.
La mijlocul lunii aprilie, un mini-festival „E-MOTIONAL” a celebrat „procesul artistic şi experimentul, în speranţa de a face vizibile lucruri de multe ori nevăzute” aflate în spatele creării unui spectacol de dans contemporan sau a unui performance. Aşa sună, mai simplu şi mai aproape de public, scopul „Festivalului E-MOTIONAL: corpuri & oraşe în mişcare”, formulat de managerul cultural Ştefania Ferchedău, unul dintre cei doi autori şi coordonatori ai evenimentului. Festivalul a încheiat, la Bucureşti, proiectul european de mobilitate şi schimburi artistice E-Motional Bodies & Cities, iniţiat şi organizat de Fundaţia Gabriela Tudor între 2011 şi 2013.
Proiectul finanţat prin programul Cultura 2007 – 2013 al Uniunii Europene şi de Fundaţia Culturală Europeană din Amsterdam, a mai antrenat alte câteva asociaţii culturale din Europa. Coregraful şi managerul cultural Cosmin Manolescu, cel de-al doilea autor al proiectului, ne-a vorbit despre ceea ce şi-au propus să realizeze prin E-Motional Bodies & Cities, proiect demarat în mai 201: „Ne-am gândit să dezvoltăm un proiect în primul rând de mobilitate cu organizaţii de dans şi în contexte foarte diferite, cu care România nu a fost până acum în contact. În acest sens, am început discuţiile cu parteneri din Cipru, din Letonia, Irlanda, Turcia, Marea Britanie. În conceptul proiectului, noi am încercat să investim în egală măsură în artişti, dar şi în manageri, acei oameni care, de fapt, stau în umbra artiştilor şi dezvoltă proiectele. Şi ei au avut posibilitatea să plece la diferite evenimente, să vadă diferite festivaluri sau să participe în aceste Burse Gabriela Tudor de dezvoltare profesională, pentru o perioadă de 2 – 3 săptămâni, într-una din ţările din proiect. De asemenea, am organizat şi două ateliere de management cultural, la Riga şi Limassol, în care am încercat să le prezentăm participanţilor câteva metode de lucru, care să îi ajute să îşi gestioneze mai bine proiectele culturale şi timpul”.
În cifre, E-Motional Bodies & Cities a însemnat: 6 ţări participante şi 9 oraşe; 18 rezidenţe coregrafice, 27 de burse de mobilitate, 13 burse Gabriela Tudor, 5 rezidenţe de cercetare artistică la Dublin, Riga, Limassol, Londra şi Bucureşti, 15 spectacole prezentate în patru ţări, 2 ateliere de management cultural şi un Festivalul E-MOTIONAL. Cât despre numărul persoanelor care au beneficiat, direct sau indirect, de acest proiect, coregraful şi managerul cultural Cosmin Manolescu susţine că este destul de mare: „Festivalul a sprijinit direct peste 150 de artişti şi manageri de dans pe toate cele şase componente de activităţi. Indirect, prin oamenii care au participat la diferitele ateliere, cursuri, prezentări, cred că au fost peste 400 – 500 de persoane. Iar în cazul spectacolelor, lucrurile au depins de fiecare ţară. La Dublin, la Riga, la Limassol – cred că am depăşit o mie de spectatori. Deci, în total, cred că suntem peste două mii de oameni care am fost „e-moţionaţi” în aceşti doi ani”.
Printre cei care au fost „e-moţionaţi” direct în acest proiect s-a aflat şi Bogdana Pascal, artistul video român asociat, care a documentat parţial întâlnirile de lucru ale celor două grupuri de artişti aflaţi în rezidenţe de cercetare: „Prezenţa mea în acest proiect a avut două componente. Pe de o parte, am fost artistul video român asociat proiectului. A trebuit să surprind anumite momente din procesul lor artistic, dar – şi aici revin la partea a doua a implicării mele în proiect – în măsura în care ceea ce făceau ei putea servi şi scopului meu. Am avut o temă de cercetare a mea, care a plecat de la faptul că de foarte multă vreme nu mă mai simt turist când călătoresc undeva, se întâmplă o transformare din statutul de turist, nepunându-mă nici în pielea unui localnic, pentru că nu pot, mă aflu undeva la mijloc. Prin natura şi prin scopul performativ al artiştilor cu care m-am întâlnit, am avut ocazia să explorez puţin pe această temă. Pentru că şi ei au avut ca temă de cercetare să caute abordări diferite ale oraşului. M-a interesat dacă au simţit că oraşul poate avea grijă de ei, dacă se pot lăsa purtaţi de oraş, dacă oraşul îi poate proteja, dacă se simt în siguranţă, dacă simt că i-ar putea adopta… Întrebările pe care mi le pun şi eu”.
Proiectul E-Motional Bodies & Cities s-a încheiat, după cum spuneam la început, cu „Festivalul E-MOTIONAL: corpuri & oraşe în mişcare”. Programul evenimentului a cuprins, printre altele, şi fragmente din munca celor două echipe participante la procesul de cercetare artistică. Membrii unuia dintre grupuri, autointitulat Layers, s-au întâlnit pe parcursul a trei rezidenţe, în Riga, Londra şi Bucureşti. Din acest grup a făcut parte şi cipriotul Alexis Vassiliou, la bază muzician şi, de puţini ani, şi coregraf şi performer în dansul contemporan. Pentru Alexis, E-Motional Bodies & Cities a fost, poate, cel mai important proiect de dans contemporan în care s-a implicat: „Ciprul este o insulă foarte proaspăt intrată în arta contemporană. Şi cred că, să fim parteneri într-un eveniment atât de mare, este şi pentru noi un pas foarte important. Ca artist, este prima mea rezidenţă. Am reuşit să creăm o legătură puternică între noi, cei cinci artişti din grup, şi ştiu că oricând ne vom putea reîntâlni să lucrăm împreună din nou, dacă vrem. Personal, ca artist, mi-a oferit lucruri la care să mă gândesc şi pe care să le dezvolt, dar şi multe lucruri de care să ţin cont”.
Tot din grupul Layers a făcut parte şi letonul Kaspars Lielgalvis, care consideră că aceste cercetări la care participă ca artist sunt importante şi pentru public, pentru că învaţă să transmită oamenilor idei pe care, în viaţa de zi cu zi, din cauza grabei, poate nu le observă: „Mie mi-au plăcut cu adevărat două lucruri. Unul a fost posibilitatea de a experimenta colaborarea cu artişti din dansul contemporan, pentru că eu sunt artist vizual. Nu sunt un mare admirator al dansului contemporan, dar a fost foarte interesant să încerc să colaborez cu alte forme de artă. Al doilea lucru: a fost foarte interesant pentru mine, deoarece conduc un centru de artă în Riga, deschis în urmă cu trei ani, şi suntem din ce în ce mai mult preocupaţi de proiectele care promovează interdisciplinaritatea între arte”.
Încheiem cu concluziile formulate de coregraful şi managerul cultural Cosmin Manolescu la finalul E-Motional Bodies & Cities, considerat de mulţi drept cel mai important proiect de dans contemporan derulat în România: „În momentul în care am demarat proiectul, nu am ştiut cu siguranţă la ce ne înhămăm. Construcţia aceasta cu multe ţări implicate şi multe organizaţii e destul de complicat de gestionat. Însă cel mai important este că s-au creat nişte legături între artişti, între organizaţii, că sunt alte proiecte care se nasc din cadrul acestui proiect. În acelaşi timp, am plăcerea să anunţ public că proiectul va continua pentru încă doi ani, într-un alt format, însă sub aceeaşi cupolă a emoţiei, a mişcării. Am obţinut un nou grant de la UE, care ne permite să ducem mai departe proiectul până în 2015”.
Linkuri utile
Copyright © . All rights reserved