Am prezentat mai rar vechi rețete, uitate, redescoperite sau reinventate. Una dintre acestea este friptura de vacă pregătită precum vânatul, o rețetă boierească, de acum un secol. Fiind mai tare, carnea de vacă era ținută în baiț, precum cea de vânat, cu două zile înainte de a fi pregătită și servită. Mușchiul de vacă este mai fraged, dar lipsit de grăsimi, iar pentru friptură era preferată o carne ceva mai suculentă și mai grasă precum antricotul. În prezent, pentru macerarea cărnii este folosit otețul balsamic, dar, în urmă cu un secol, baițul se făcea dintr-un amestec alcătuit din jumătate de litru de oțet și un litru de apă, în care se punea la fiert o ceapă tăiată rondele, 10 boabe de piper și 5 de ienibahar, precum și două foi de dafin.
Într-un vas de lut se puneau feliile de antricot peste care se turna amestecul, în prealabil lăsat să se răcească. Feliile de carne erau lăsate în acest baiț timp de două zile, fiind întoarse de două ori pe zi de pe o parte pe cealaltă. Separat se fierbeau câteva oase de vacă, iar zeama rezultată era folosită la prepararea fripturii, o metodă mai rar întâlnită în prezent. Feliile de carne erau rumenite într-o tigaie, în untură, fiind înăbușite apoi cu zeama de oase și cu baițul în care a stat carnea. Înainte de prezentare pe platou, antricotul de vacă era stropit cu un sos preparat din făină rumenită în untură, în care se adăuga o linguriță de zahăr și care era diluat apoi cu supă și cu puțin baiț. Sosul trebuia dres cu puțină smântână înainte de a fi turnat pe feliile de carne.