Franța și România Mare

franța și românia mare În studiile de istorie și de relații internaționale s-a spus că Europa Centrală și de Est de după 1918 este o creație a Franței.

În studiile de istorie și de relații internaționale s-a spus că Europa Centrală și de Est de după 1918 este o creație a Franței. Și, într-o bună măsură, este adevărat. Statele care au apărut pe harta Europei la sfârșitul primului război mondial datorează Franței existența lor. Polonia, România, Cehoslovacia și Iugoslavia au fost țările care au apărut într-o formă statală nouă, după ce victorioasa Antantă a decis condițiile în care avea să se încheie Marele Război ce durase 4 ani.


La sfârșitul anului 1918, situația era încă incertă pretutindeni. Teritoriile din Austro-Ungaria locuite de români ca și de alte etnii erau în dispută și controlul asupra lor depindea de abilitatea fiecărui jucător politic de a avea argumente la pacea care avea să urmeze. Franța a jucat în zona de vest a României de azi un rol de menținere a păcii și decisiv în viitoarea trasare a granițelor Regatului României, iar persoana generalului Henri Mathias Berthelot a fost cea care a pledat cauza românească.


Istoricul Aurel Ardelean de la Universitatea de Vest "Vasile Goldiș" din Arad a descris situația foarte complicată a zonei în acel an 1918. "La finele anului anului 1918 și începutul anului 1919 situația în partea de vest a României Mari nu era una liniștită. Dacă la intrarea României în război acesteia i se propusese eliberarea zonei de vest, după război, o mare parte a acesteia, în special Banatul, se afla de facto sub ocupația militară sârbă. Ion C. Brătianu, primul ministru român și ministru de externe, s-a adresat ambasadorului francez Saint Aulaire într-o telegramă, pe 22 decembrie, în care afirma că armata sârbă aflată în Banat întemnițase la Belgrad sute de români din Banat. Orașul Arad era plin de refugiați pe care teroarea armatelor sârbe îi alungase din Banat. Comandantul sârb de la Timișoara dizolvase Consiliul Național Român al districtului Timiș și toate gărzile naționale române. "Poporul român este foarte pornit împotriva armatei sârbe pe care o admirase și alături de care suferise pe timpul cumplitelor încercări," scria Brătianu."


Generalul Berthelot venise în România în fruntea misiunii militare franceze în octombrie 1916 și fusese nevoit să plece în martie 1918 după ce România, înfrântă, semnase tratatul de pace de la Buftea. S-a reîntors în octombrie 1918, în fruntea unei noi misiuni militare franceze, și a ajuns în Banat și Transilvania de Vest pentru a vedea la fața locului starea de fapt. Aurel Ardelean. "Instalarea administrației române a avut unele impedimente. "Martiriul românilor din Transilvania îmi este deplin cunoscut. O dragoste deosebită mă leagă de dumneavostră și vă asigur de tot sprijinul și concursul în vederea așezării definitive a României Mari". Sunt cuvintele generalului Henri Mathias Berthelot, comandantul trupelor aliate de la Dunăre și șef al misiunii militare franceze în România, adresată delegației conduse de Vasile Goldiș, venită la București pentru a preda regelui Ferdinand I documentele unirii. Acesta a fost de altfel și spiritul care a caracterizat vizita generalului francez la Arad și în vestul României în anii 1918-1919. Presa  arădeană a timpului, în special ziarul "Românul", relatează pe larg vizita într-o perioadă în care a avut loc un proces dificil, plin de sincope, în instalarea administrației românești în Arad, Transilvania și Banat."

            

Vizita generalului Berthelot trebuia să pacifice o zonă tulburată de anii de război, de urile acumulate și de neîmplinirile care răbufneau la tot pasul. "În preajma sosirii generalului Berthelot la Arad, pe românii dornici să-l vadă pe generalul francez i-au atacat provocatori maghiari care au deschis focul asupra lor, le-au călcat steagurile în picioare fiind numeroase victime. "Să știe maghiarii că nu demonstrațiile acestora ale unor indivizi ieșiți din minți vor hotărî soarta politică a românilor și maghiarilor, ci Congresul general de pace. Până atunci, și unii, și alții trebuie să-și păstreze sângele rece. Tribunalul internațional va face deplină dreptate", aceasta era poziția oficială, pacifistă, a românilor exprimată în ziarul "Românul". De altfel, însuși generalul francez și-a numit călătoria "Turneul de pacificare" având și o soluție practică pentru a evita tensiunile inter-etnice, ea fiind ocuparea întregii zone de către trupele franceze."


Rolul trupelor franceze a fost acela de a calma spiritele, iar generalul Berthelot s-a achitat cu brio de acel rol. Aurel Ardelean. "Răsfoind presa acelor zile aflăm că generalul Berthelot își însoțea afirmațiile de fapte care aveau menirea de a susține promisiunile făcute. În revista "Biserica și școala" din 23 decembrie 1918, de la rubrica "Informațiuni", aflăm: "Trupe franceze în Banat. Ca urmare a demonstrațiilor sângeroase, noapte au sosit la ordinul generalului Berthelot trupele franceze în Arad pentru asigurarea ordinii și siguranței publice periclitate. La sediul ziarului "Românul" din Arad stau de veghe sentinele franceze." Iar următoarea știre spunea așa: "Armata română va ocupa și Oradea Mare, Aradul și Sighetul Marmației. Un colonel francez a înmânat guvernului maghiar o înștiințare a generalului Berthelot prin care i se făcea cunoscut că armata română era îndreptățită să treacă peste linia de demarcație și să ocupe următoarele orașe: Cluj, Dej, Satu Mare, Oradea, Radna, Arad, Marghita și Sighetul Marmației." Acea operațiune va ține până la sosirea trupelor franceze."

            

Tratatele de pace au trasat frontiere conforme cu mozaicul etnic, cu principiile și cu aspirațiile națiunilor de atunci. Iar România, sprijinită de marele său aliat Franța, a fost așezată în granița sa vestică de azi.


www.rri.ro
Publicat: 2018-06-25 14:36:00
Vizualizari: 1467
TiparesteTipareste