Deserturi din căpşuni

deserturi din căpşuni În România este vremea căpşunilor. După ani de declin al producţiei interne, se remarcă o revenire a producătorilor care au început să cultive nu numai soiuri de mare productivitate, ci şi cu acel gust de pe vremea bunicilor.

În România este vremea căpşunilor. După ani de declin al producţiei interne, se remarcă o revenire a producătorilor care au început să cultive nu numai soiuri de mare productivitate, ci şi cu acel gust de pe vremea bunicilor. Aceste fructe se diferenţiază prin mărimea lor, culoare, intensitatea aromei şi gust pentru că în lume există peste 600 de soiuri de căpşun. Originar din America, arbustul care ne dă acest delicios fruct a început să fie cultivat în Europa în secolul al 18-lea şi, în timp, a pătruns şi în spaţiul românesc. În unele localităţi care şi-au făcut o tradiţie din cultivarea căpşunilor la vremea culesului sunt organizate chiar festivaluri.


Din căpşuni pot fi obţinute multe deserturi. Căpşunile pot fi servite imediat după ce le-am îndepărtat codiţele şi le-am spălat. Bineînţeles, le punem în castroane, iar deasupra lor presărăm zahăr sau, de ce nu, turnăm puţină miere. Dacă avem răbdare, le putem lăsa puţin în frigider pentru că servite reci parcă sunt mai bune.


Pentru a păstra savoarea acestui fruct şi după trecerea perioadei culesului, putem să facem o dulceaţă de căpşuni. Avem nevoie de 3 kg de căpşuni, de un kg şi jumătate de zahăr şi de o lămâie. După ce li se îndepărtează codiţele şi după ce sunt spălate, căpşunile trebuie puse în straturi alternativ cu zahărul într-o cratiţă, adăugându-se zeama rezultată din stoarcerea lămâii, pentru ca fructele să se întărească puţin şi să nu se strivească. Vasul trebuie lăsat la rece timp de câteva ore până ce căpşunile lasă zeamă. Se pune la fiert, la foc mic şi se spumează permanent. După circa 45 de minute, scoatem puţină zeamă pe o farfurie şi o lăsăm să se răcească pentru a vedea dacă este consistentă şi dacă se leagă. Dacă acesta nu curge în farfurie, atunci dulceaţa este gata şi poate fi turnată în borcane cu capac, pe care le lăsăm să se răcească lent, după care le depozităm într-un loc răcoros.


Mai există o metodă de a obţine atât dulceaţă, cât şi sirop de căpşuni. După ce au lăsat zeamă, căpşunile sunt mutate într-o altă cratiţă, iar la fiert este pusă doar zeama lăsată de acestea. După circa jumătate de oră, o parte din zeamă este turnată în vasul cu căpşuni care este, de asemenea, pus la fiert până ce zeama capătă consistenţă. Restul de zeamă, căreia Ii se mai adaugă vreo 200 de grame de zahăr, este lăsată la fiert până când acest sirop capătă, de asemenea, consistenţă, putând fi turnat apoi în sticle.


Un desert care se prepară foarte repede este spuma de căpşuni. Avem nevoie de două albuşuri de ou, de 200 de grame de zahăr pudră şi de jumătate de kg de căpşuni. Punem totul într-un vas şi amestecăm cu mixerul până se transformă într-o spumă. Lăsăm compoziţia la frigider circa o oră ca să se răcească şi o servim în castroane. În fiecare castron, pentru aspectul estetic, punem deasupra câteva căpşuni.


www.rri.ro
Publicat: 2018-06-15 14:05:00
Vizualizari: 0
TiparesteTipareste