70 de ani de la abdicarea regelui Mihai I

70 de ani de la abdicarea regelui mihai i Pe 30 decembrie 1947, regele Mihai I era forțat de către guvernul comunist să abdice și să plece în exil. Se instaura republica, formă nouă de guvernământ în istoria României, ilegitimă prin maniera în care se substituise ordinii statului de drept.

Pe 30 decembrie 1947, regele Mihai I era forțat de către guvernul comunist să abdice și să plece în exil. Se instaura republica, formă nouă de guvernământ în istoria României, ilegitimă prin maniera în care se substituise ordinii statului de drept.


Suveranul a povestit în numeroase ocazii cum a decurs acea zi care a schimbat istoria României contemporane, cum liderii comuniști i-au pus în față actul abdicării. Alte mărturii care rememorează acea zi descriu o situație apăsătoare în care se simțea brutalitatea noii ordini comuniste. Una dintre acele mărturii aparține sublocotenentului Milos Pavel, ofițer în Batalionul de Gardă Regală, cel care a comandat plutonul care a dat ultimul onor regelui României pe 30 decembrie 1947.


Batalionul de Garda Regală era subordonat Ministerului Apărării Naţionale ca orice unitate militară din ţară. Cadrele, ofiţerii şi subofiţerii, aveau acelaşi drepturi de soldă ca şi cei din restul armatei, dar militarii din garda regală aveau o uniformă puţin deosebită datorită protocolului. Batalionul era organizat pe patru companii, câte două în fiecare reşedinţă regală, la Bucureşti şi la Sinaia. Fiecare companie avea un efectiv de circa 100 de militari, împărțiți în trei plutoane. Batalionul era înzestrat numai cu armament uşor de infanterie, pistoale-mitralieră şi puşti cu care se efectua serviciul de gardă. Intervievat în 1997 de Centrul de Istorie Orală din Radiodifuziunea Română, Milos Pavel își amintea cum era acceptat un militar în Batalionul de Gardă. "Ofiţerii care erau mutaţi în această unitate de elită a armatei române se selecţionau pe baza clasificării din promoţiile respective, absolvenţi de şcoli militare din străinătate, precum şi cei cu merite profesionale deosebite, obţinute în activitatea militară din ţară. Originea socială a ofiţerilor nu era un criteriu de selecţie. Eu sunt fecior de ţăran iar cei trei camarazi de promoţie, transferaţi o dată cu mine acolo, proveneau din clasa de mijloc: funcţionari, comercianţi, etc. Şi la ostaşii recrutaţi pentru Garda Regală, criteriul social nu avea nici o semnificaţie. În schimb se cerea ştiinţă de carte şi o anumită condiţie fizică: înălţime de peste 1,80 metri, prezentabil la chip, deoarece luau parte la misiuni de protocol."


În toamna anului 1947, compania de gardă de la Castelul Peleş, Sinaia, era comandată de căpitanul Mihail Georgel. Milos Pavel comanda unul dintre aceste plutoane și pe 30 decembrie 1947 trebuia să fie înlocuit de un alt ofițer care mersese în permisie de Crăciun."În dimineaţa zilei de 30 Decembrie 1947, la ora 8,30, am fost ultimul ofiţer de gardă la Peleş care a mai avut ocazia şi onoarea să prezint onorul cu garda la plecarea Majestăţilor lor, Regele Mihai şi Regina-mamă Elena spre Bucureşti, aşa cum era protocolul când se pleca de la o reşedinţă din altă localitate. Pe la ora 12 în această zi am predat serviciul de gardă camaradului întors din învoirea de Crăciun şi am început să mă pregătesc de plecare ca să ajung de Anul Nou la părinţii şi fraţii mei într-un sat din judeţul Râmnicu Sărat. Pentru a încasa solda cuvenită trebuia, însă, să trec pe la cazarma de la Palatul Victoria din Bucureşti unde era casieria batalionului. Astfel, către ora 13, am plecat spre Bucureşti cu un camion de ocazie al administraţiei Palatului care transporta personal civil şi materiale între diferite reşedinţe."


Pentru a-și ușura misiunea, guvernul comunist a înlocuit garda regală de la palat cu militari din divizia "Tudor Vladimirescu" formată din prizonieri români din URSS care veniseră alături de armata sovietică. Milos Pavel își aducea aminte cum a fost arestat atunci când a ajuns la București. "Vremea era închisă, de iarnă, cu puţină zăpadă, frig pătrunzător şi ceaţă, mai ales în zona montană. În aceste condiţii grele de circulaţie, am ajuns pe la ora 16 în Bucureşti şi voiam să intrăm pe la Palatul Victoria prin poarta de serviciu din spate. Pe tot drumul parcurs, nu observasem nici un semn sau manifestare care să ne indice că ceva se produsese în viaţa şi istoria poporului român. La poarta de intrare, păzită de regulă de un ostaş de la compania de gardă din Bucureşti, care cunoştea însemnele tuturor maşinilor Palatului ce purtau simbolul SR, adică Serviciul Regal, acum ne-au întâmpinat şi oprit două santinele echipate şi înarmate ca soldaţii ruşi, cu singura deosebire că vorbeau româneşte şi că pe braţul stâng al uniformei purtau ecusonul Diviziei de panduri Tudor Vladimirescu, însemnul trădării şi al ruşinii. Acesta a fost momentul şi ceasul astral în care spiritul şi fiinţa mea au fost străpunse ca de un fulger emanat din atmosfera de tensiune ce ne stăpânise în acea toamnă. Inevitabilul se produsese şi intram în necunoscut. Civilii de la Palatul Victoria au fost escortaţi spre biroul administraţiei, iar eu ca ofiţer spre  cazarma companiei de gardă. Aici am întâlnit o parte din camarazii mei, ofiţeri din Batalionul de Gardă, care fuseseră surprinşi de evenimente în acest loc. Toţi erau dezarmaţi şi sub stare de arest în camerele destinate ofiţerilor iar ostaşii, de asemeni, dezarmaţi, erau ţinuţi sub pază în dormitoare."


Astfel cădea și monarhia, ultima redută a democrației române în fața asaltului regimului comunist. S-a așternut resemnarea și oamenii au început o viață nouă, așa cum cereau noile timpuri.


www.rri.ro
Publicat: 2018-01-01 15:38:00
Vizualizari: 1107
TiparesteTipareste